Declaratie

Eu sunt un zbor frant
O melodie neterminata
Un pas descult
O palma fierbinte.
Eu sunt o mana alunecand pe un pian,
Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite,
Eu sunt o fereastra deschisa,
Pentru zborul visurilor tale.
Sunt ras si durere pe acelasi obraz,
Sunt lacrima si zambet...
In petala ochilor tai.

guess what?

- Te simt diferita. Ceva s-a intamplat!
- E vorba de el. Cel de care am vrut sa iti povestesc, dar nu am avut curaj, de frica sa nu ma judeci.
- Baiatul asta... zi-mi mai multe despre el. 
- Nu ne potrivim aproape din niciun punct de vedere, si culmea, si zodiile sunt impotriva noastra.
- Crezi in cacaturile astea cu zodii? Daca ar fi sa se ia toata lumea dupa prostiile astea multe cupluri fericite n-ar mai fi.
- Da, stiu. Doar ca si ea mi-a spus ca nu sunt pentru el, si el nu e pentru mine.
- Si ea fiind... ??
- Nici nu stiu cum sa o numesc. O sa razi dar... am fost la o ghicitoare, uite ca am spus-o. Si pana si ghicitoarea mi-a zis ca eu m-am atasat prea mult si din nimicuri. Si ca noi doi nu ne potrivim.
- Ei na. Si daca iti zicea ca te potrivesti cu un musulman care are inca doua neveste ai fi fugit in cautarea lui?
- Nu, doar ca...
- Doar ca nimic. Eu zic sa incerci sa nu te mai agiti asa, dar nici sa incerci sa il uiti asa de pe o zi pe alta pentru ca mai rau iti faci. Mai lasa timpul sa treaca. Daca ghicitoarea aia ti-a zis ca nu va potriviti nu inseamna ca are si dreptate. Tu poti sa schimbi asta oricand. Crede-ma, daca ar putea sa te faca intr-adevar fericita, o sa iasa ceva, si nu spun asta doar ca sa iti dau sperante.
 - Imi era dor de sfaturile tale sa stii...
 - Si mie imi era dor sa te ascult.
 - Parca toti prietenii mei dispar, unul cate unul.
 - Stiu, si te inteleg. Si sunt aici.

Unlucky me.

Pot sa nu ma mai gandesc o ora,doua,trei, o zi. Pot sa zic eu ca nu prea mai imi pasa, ca ar fi prea complicat.  Dar ajunge sa vad o singura data ca ai aparut pe mess sau sa ascult o melodie care sa ma duca intr-o stare de visare, si uit de tot. Uit de complicatii, de lucruri imposibile, de distante, de tot. Si ma gandesc ca se poate. Si apoi o iau de la capat. O ora, doua trei, o zi...


Oare ce faci acum?

story

Povestea asta este despre o fata, una visatoare chiar. Si despre felul in care, intr-un anumit moment al vietii ei, cand,oricat de visatoare ar fi fost, ajunsese sa creada ca dragostea nu exista,sau cel putin nu e pentru ea. Si atunci a aparut acel "el" care a daramat toate perceptiile ei despre iubire.
Era o zi obisnuita de toamna, una banala pentru ea. Statea in fata calculatorului gandindu-se la rutina de care se saturase, voia ceva nou. Atunci l-a vazut pe el. Traim totusi in secolul XXI, iubirea mai se gaseste si virtual. La inceput, nu i-a dat prea mare atentie, i s-a parut doar un baiat dragut. Ca tot vorbeam de virtual, fata i-a gasit si blogul. Ea ura poeziile, dar pe ale lui le-a citit cu cea mai mare placere, iar in timp ce facea asta, s-a oprit din orice altceva. Timpul capata alte semnificatii, prin niste simple cuvinte puse in versuri. Ceva se infiripa, dar doar in sufletul ei, el nici macar nu o cunostea. Cateva zile a incercat sa se deconecteze de tot ce tinea de el, muzica pe care o asculta, lucrurile pe care le scria, dar nu prea i-a iesit. Se gandea ca este o pasiune inutila, ca nimic nu o sa se intample, nimic special nu i se mai intamplase ei de mult, foarte mult timp.
Dar ceva s-a intamplat. Au inceput sa vorbeasca. Putin la inceput, dar pentru ea si acel "putin" insemna ceva. Usor, parca toate incepeau sa capete un sens. Deja incepuse sa simta acei fluturasi, de fiecare data cand vorbea cu el. Parca fiecare vis pierdut pe care il avusese o condusese pe drumul pe care l-a cunoscut pe el. Cu timpul si el a inceput sa tina la ea, si ceva s-a infiripat, ajungand sa se intalneasca. El era al ei acum, si ea a lui, si nimic nu mai conta. Iubirea avea sens, pentru amandoi.

Probabil povestea asta are alt final, poate fata nici nu a cunoscut intr-adevar iubirea, dar la urma urmei, cum am spus si la inceput, fata asta este o visatoare.

dulce vis

- Azi-noapte am avut un vis. Unul frumos, unul din visele alea din care nu mai vrei sa te trezesti, dar, cand in sfarsit te-ai trezit, toata ziua ramai cu un gust amar gandindu-te ce diferita e realitatea.
- Interesant. Ce ai visat?
- Ironic, am visat ceva la care visez cu ochii deschisi in fiecare zi.
- Cateodata esti greu de inteles.
- Eram a lui. Si era al meu. Si nimic nu mai conta.

L'invitation à la valse

"– Da, sunt bine dispus, pentru ca, inchipuieste-ti, nici una din corabiile mele nu s-a inecat in mare…Toate au ajuns la destinatie.
- In schimb ale mele sunt gata sa se inece.
- Atunci, repede, imbraca-te…Mergem sa le salvam…
- Cum? A facut ea mirata, acoperindu-si surasul cu mana.
- Foarte bine. Inchiriem o barca si pornim pe mare in cautarea lor.
- Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund.
- Te rog de-aici inainte sa nu mai tii iluziile in corabii. Haide, nu te faci gata?"

tu esti...

Am un milion de defecte, sau chiar mai multe. Dar de ce tocmai asta e cel care se evidentiaza cel mai tare? De ce insist sa ma auto-mutilez pe dinauntru, atasandu-ma numai de ceea ce imi este imposibil sa am?

Nici nu stiu ce m-a atras exact la tine. Rau nu arati, chiar deloc. De fapt, la inceput te-am observat numai din cauza fizicului tau. Dar apoi au mai intervenit si altele. Felul in care iti traiesti viata, felul in care pui in niste cuvinte toate trairile tale, pana si felul in care iubesti muzica pe care o asculti.

Tu... nici macar nu ma cunosti. Ma gandesc, uneori, ca mi-ar fi de ajuns doar sa vorbim, fara sa stii cine e fata cu care vorbesti, fara sa stii ca se gandeste la tine de n ori pe zi, cu toate ca, la urma urmei, te-a vazut o singura data. Sau te-am vazut si inainte, dar nu te-am observat. Ironic. Daca stau sa ma gandesc mai bine, mi-ar fi de ajuns doar sa te mai vad de cateva ori. Bineinteles, acele "cateva" nu imi vor fi ajuns, dar m-as multumi chiar si cu atat, cand stiu ca imi este imposibil sa ajung mai departe de atat.. la tine.
Multi ar spune ca exagerez, dar nimeni nu stie de fapt ce simt. Amuzant, dar nici macar eu nu stiu. Habar n-am cum am ajuns in situatia asta, mi s-a intamplat acum vreo 3 ani ceva asemanator cu altcineva, dar acum.. acum e mult mai intens, diferit, mai frumos, mai enervant de dureros.
Sunt zile in care e de ajuns sa ma gandesc la tine, pentru ca apoi sa nu mai pot sa mananc, sa beau, sa vorbesc, daca ar fi dupa mine, nici sa respir. Parca tu inlocuiesti toate astea.

Si nici macar nu stii...