joi, 21 octombrie 2010

Unlucky me.

Pot sa nu ma mai gandesc o ora,doua,trei, o zi. Pot sa zic eu ca nu prea mai imi pasa, ca ar fi prea complicat.  Dar ajunge sa vad o singura data ca ai aparut pe mess sau sa ascult o melodie care sa ma duca intr-o stare de visare, si uit de tot. Uit de complicatii, de lucruri imposibile, de distante, de tot. Si ma gandesc ca se poate. Si apoi o iau de la capat. O ora, doua trei, o zi...


Oare ce faci acum?

miercuri, 13 octombrie 2010

story

Povestea asta este despre o fata, una visatoare chiar. Si despre felul in care, intr-un anumit moment al vietii ei, cand,oricat de visatoare ar fi fost, ajunsese sa creada ca dragostea nu exista,sau cel putin nu e pentru ea. Si atunci a aparut acel "el" care a daramat toate perceptiile ei despre iubire.
Era o zi obisnuita de toamna, una banala pentru ea. Statea in fata calculatorului gandindu-se la rutina de care se saturase, voia ceva nou. Atunci l-a vazut pe el. Traim totusi in secolul XXI, iubirea mai se gaseste si virtual. La inceput, nu i-a dat prea mare atentie, i s-a parut doar un baiat dragut. Ca tot vorbeam de virtual, fata i-a gasit si blogul. Ea ura poeziile, dar pe ale lui le-a citit cu cea mai mare placere, iar in timp ce facea asta, s-a oprit din orice altceva. Timpul capata alte semnificatii, prin niste simple cuvinte puse in versuri. Ceva se infiripa, dar doar in sufletul ei, el nici macar nu o cunostea. Cateva zile a incercat sa se deconecteze de tot ce tinea de el, muzica pe care o asculta, lucrurile pe care le scria, dar nu prea i-a iesit. Se gandea ca este o pasiune inutila, ca nimic nu o sa se intample, nimic special nu i se mai intamplase ei de mult, foarte mult timp.
Dar ceva s-a intamplat. Au inceput sa vorbeasca. Putin la inceput, dar pentru ea si acel "putin" insemna ceva. Usor, parca toate incepeau sa capete un sens. Deja incepuse sa simta acei fluturasi, de fiecare data cand vorbea cu el. Parca fiecare vis pierdut pe care il avusese o condusese pe drumul pe care l-a cunoscut pe el. Cu timpul si el a inceput sa tina la ea, si ceva s-a infiripat, ajungand sa se intalneasca. El era al ei acum, si ea a lui, si nimic nu mai conta. Iubirea avea sens, pentru amandoi.

Probabil povestea asta are alt final, poate fata nici nu a cunoscut intr-adevar iubirea, dar la urma urmei, cum am spus si la inceput, fata asta este o visatoare.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

dulce vis

- Azi-noapte am avut un vis. Unul frumos, unul din visele alea din care nu mai vrei sa te trezesti, dar, cand in sfarsit te-ai trezit, toata ziua ramai cu un gust amar gandindu-te ce diferita e realitatea.
- Interesant. Ce ai visat?
- Ironic, am visat ceva la care visez cu ochii deschisi in fiecare zi.
- Cateodata esti greu de inteles.
- Eram a lui. Si era al meu. Si nimic nu mai conta.

miercuri, 6 octombrie 2010

L'invitation à la valse

"– Da, sunt bine dispus, pentru ca, inchipuieste-ti, nici una din corabiile mele nu s-a inecat in mare…Toate au ajuns la destinatie.
- In schimb ale mele sunt gata sa se inece.
- Atunci, repede, imbraca-te…Mergem sa le salvam…
- Cum? A facut ea mirata, acoperindu-si surasul cu mana.
- Foarte bine. Inchiriem o barca si pornim pe mare in cautarea lor.
- Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund.
- Te rog de-aici inainte sa nu mai tii iluziile in corabii. Haide, nu te faci gata?"