Adormeam seara cu gandul: "ce conteaza, lui ii pasa." Si da, m-a convins ca e diferit.
Si nu, macar nu i-am zis cuvântul cu "i". Nu i l-am zis. Nu mi l-a zis. Nu avea cand.
Macar in privinta asta nu m-a mintit. Si da, imi musc seara buzele si nu pot adormi.
Si ma abtin... dar tot plang pana la urma.
De ce persoanele dau asa usor cu piciorul, iar eu ma atasez cu disperare de ele?
Sunt o proasta. Fiecare cuvant pe care-l cred a devenit o auto-mutilare, totusi sunt naiva si proasta. Si cred tot mai multe cuvinte si dupa ma plang si ma intreb cum de-am crezut. Si cum de pot fi atat de naiva.
Asa, inventati! Inventati! aruncati in mine cu minciuni dragalase!
Cine sa va mai inteleaga... cu siguranta nu eu. Prostanaca ce esti! ti-o spun a mia oara!
Inceteaza sa crezi!
"Şi mie mi-a fost furată inima - însă m-am dus şi mi-am luat-o înapoi de fiecare dată!" Salma Hayek
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu